Nice

Face bine tot ce face

Scorpionul Paul

Era dupa jumatatea lui decembrie. Cu o seara inainte fusesem la ziua lu’ Cristi, frate-meu. A fost misto. Urma sa primesc un telefon de la un tip pe care l-am cunoscut in seara respectiva. Eram eu un pic entuziasmata. Am stabilit sa ne vedem in fata la Mc la Unirii ca sa mergem intr-o plimbare prin parc pe-acolo, la bradu’ ala mare, “chiciul” din piata Unirii (care de altfel mie mi-a placut, se simtea cat de cat spiritul Craciunului in BucurestiuL asta mirobolant, unde de putine ori chiar am simtit ca vin Sarbatorile de iarna). Ne-am strans vreo 10 oameni. Au venit fetele, Kami, Corni, Raluci, Irina, Mara, Roxana si Andrei cu Paul. Ne-am facut noi pozici pe-acolo. Cat ne fatzaiam pe langa brad am primit si telefonul asteptat A doua zi ieseam la un vin fiert cu tipul de aseara. Great! Acum hai sa mergem la concertele din Piata Constitutiei. Pe drum ne-am apucat sa barfim, am observat ca Paul e “de-al nostru”, de treaba, fara fitzi si open-minded. Cool. Ne-am prostit oleak pe drum, acolo am ajuns am ascultat un pic ce-au cantat Haichiu, am tzopait. Plecam inapoi spre Unirii, sa bem o shiocolata calda. Bineinteles k p drum am pornit o mica bataie cu bulgari, si la cata zapada era, tot am reusit sa fiu trantita un pic pe-acolo (mulsumesc Andrei!). Eram pe langa parc, acum nu ne mai blugaream. Mergeam si discutam, eu cu Paul in fata. Si cred ca povesteam ceva destul de interesant. La un moment dat Paul calca langa trotuar si cand face urmatorul pas, observam cu stupoare ca nu mai are un papuc. Ce s-a intamplat? Ei bine, a ramas papucul intr-o groapa imensa plina cu noroi gros, acoperita cu zapada. Cand l-a scos de-acolo, era complet maroniu, iar celalalt – cel curat – era alb. Eu personal eram pe jos de ras, mi-au dat lacrimile. It was a really nice way to get to know someone ) Cred ca pot spune ca i-am vazut soseta chiar de cand l-am cunoscut ) Macar i-am dat tot pachetul meu de servetele (plus pachetele fetelor evident), ca sa-si stearga papucul.
Apoi am servit o ciocolata calda la un barulet. A fost ok, am socializat pe-acolo. Cel mai important, am aflat ca si lui Paul ii plac Linkin Park. Buna alegere! Pentru asta si pentru multele chestii care au urmat – neuronii penali, melodiile, filmele, sfaturile, rasetele, mesele luate in oras, prietenia cu Soso, jocurile, petrecerile – I got a great friend out of all of this.
Ca sa-l citez pe beibi boy Popa, “La multi ani, beibi Paul!”

Let Go

Am auzit-o intr-un film. Let Go de la Gabriel & Dresden. Nu e noua, e de vreo 2 ani, dar am auzit-o abia acum. Filmul se cheama Normal Adolescent Behavior. Un grupuletz de 6 adolescenti, 3 baieti si 3 fete, care sunt cei mai buni prieteni, de cand erau copii. Care printre iesiri, barfe, prietenii, s-au gandit “cu cine sa incepi sa faci sex decat cu cineva apropiat”. Ei bine, in fiecare grup de prieteni se intampla sa se cupleze cate 2, insa copii astia o faceau in grup. Fiecare cu fiecare. Evident ca atmosfera asta feerica este tulburata de aparitia unui tanar pe un cal alb, bine hai fara cal alb. Tipul o place pe una din fete. Incepe sa-i placa si ei de el. Ideea filmului e tocmai asta, ca pentru gagica era anormal sa aiba un prieten, sa se tina de mana, sa stea sa se giugiuleasca pe-o banca in parc, pentru ca ea cunostea doar genul de relatie p care il avea cu grupusoru’. Filmul nu e cine stie ce, insa ideea-i buna.
Oricum, imi place piesa asta. Cand o ascult ajung intr-o stare aparte. Parca sunt intr-un vis (ca in vise orice e posibil), si reusesc sa ma desprind de pamant, si incep sa plutesc, asa cum ai pluti pe apa, insa pe aer e diferit…sunt atat de aproape incat ating norii cu varfurile degetelor. Sunt pufoshi, ca o frisca, insa nu-ti ramane nimic lipit de mana, decat o usoara senzatie de umed si un pic rece.
Just fly and let go of everything that holds u down.

Delectare cu Christopher Walken

Noiembrie cu gust de mere

In liceu detestam faptul ca trebuia sa ma trezesc dimineata, dupa cum bine se stie, nu sunt o persoana matinala. Trebuie sa-i multumesc mamei si pentru faptul ca ma ducea in fiecare dimineata cu masina la scoala, si asta imi dadea posibilitatea de a dormi un pic mai mult.
Cel mai mult imi displacea sa am prima ora franceza. Profa ma scotea din minti, o persoana atat de rautacioasa, sunt sigura ca ura copiii, mai ales baietii. Din punctul asta de vedere am avut noroc. Nu pe atat noroc a avut si Andrei, care s-a apucat sa deseneze pornografii pe ultima pagina a caietului de teme acasa al Ioanei. Cat de indignata a fost profa cand a vazut minunatiile alea. Probabil pentru ca ea nu era in stare sa le puna in practica (plinutza asa, ne amuzam mereu si eu si Irina de cum i se zgaltzaia fundul cand scria la tabla, parca dansa pe raggaeton).
Si totusi erau vremuri frumose. Imi placea sa ajung acasa de la scoala, sa gasesc mancare, sau de multe ori sa ajung o data cu mama, ori sa ne lasam catrafusele acasa si sa mergem undeva in oras sa luam masa, sau sa stam in casa sa faca ea ceva bun pentru amandoua. Chiar daca mama mereu ma punea sa ud florile, multitudinea de flori pe care o detine cu mandrie, gradina botanica impanzita in toata casa, sau ma mai ruga sa-i aduc cate ceva, imi placea. Si inca imi place, mai fac chestiile astea cand ajung pe-acasa.
Acum cateva zile a fulguit in Humor. E placut sa stai in casa, la caldura si fizica si spirituala. La prima ninsoare, ma imbrac gros, si ma duc afara sa topai si eu printre fulgi, sa ma joc cu cainii, sa simt un fulg rece topindu-se pe limba, sa ma strige mama sa merg in casa ca e frig afara si sa nu racesc. In casa e miros de o placinta sau ceva oricum foarte bun gatit/copt. Mananc si mama ma intreaba daca imi place, daca nu trebuia sa mai lase la cuptor sau daca trebuia mai multa umplutura – orice se face cu foarte multa umplutura. Da mama, de fiecare data faci mere cu placinta, sau mac cu cozonac. Ceea ce e genial!
Inchid ochii si ma simt acasa, mancand aceleasi delicioase “mere cu placinta” azi, in prima zi de noiembrie.

Chiar canta bine baietii astia. Mie imi plac

Za Muzic Club

Sambata seara am iesit la bericioaca la arcade, cu gherman si alchidin, ion si cristi. Pentru inceput mi-am luat un white russian, care nu mi-a facut deloc bine, imi venea sa vomit de la el. Tocmai de aia nici nu l-am baut pe tot. Plus ca atmosfera nu era una tocmai placuta pt mine. Se discuta despre job-uri, locuinte si sa gustam cateva glumite fara zahar, fara sare, fara gust.
Dupa acel white russian nereusit, am comandat vin fiert, care nu era prea bun, dar cu 2 pliculete de zahar, beau pana si ceai de menta (urasc ceaiul de menta!). Au plecat Ion si Cristi, si am ramas la discutii intre fete. Ne-am mai relaxat. Raluca a zis ca ea a fost intr-o seara in Music Club si ca-i dragut acolo. Bun, o prietena de-a Irinei era fix acolo. Ooook, let’s go ! Am gasit noi clubuletul, cum am intrat era piesa Sex on Fire de la Kings of Leon. hmmm, cred ca o sa-mi placa aici . Atmosfera placuta, clubul dragut aranjat, doar cam aglomerat, ca doar deh, e sambata seara si toata lumea e prin oras. Ne gasim un loc unde sa stam, langa masa fetelor. La 12 fix incepe sa cante formatia Publik. Au inceput cu o piesa de la Depeche. Wow, deja imi plac. Au continuat cu Starlight, de la Muse. Apoi Killers. Apoi Coldplay. La fiecare piesa reactionam ca tipii din reclama de la Heineken, AAAAAAAAAAAAA! Si urmat de un Oh my God, i love this song! La fiecare piesa aproape
In fiecare pauza mai bagau cate o piesa gen Madonna, si mai dansau si fetele, insa nu prea a fost genul lor de clubulet. Pe de alta parte eu eram in extaz. Au cantat astia si Lullaby de la The Cure, si piese de la U2, Sunrise Avenue, Prodigy si chiar Rammstein. La un moment dat au cantat Dakota de la Stereophonics – am stat cu pielea facuta buburuze toata piesa, la fel si urmatoarea piesa – Chasing Cars, Snow Patrol. In timpul ultimei pauze au plecat si fetele, am ramas doar eu cu Putziferul. La final baietii au cantat Bittersweet Symphony si piesa lor Unde Esti, care e chiar buna. A fost o seara strasnica pentru mine.
Atunci cand dai noroc si spui ca “pentru o seara mai reusita de aici incolo”, si chiar crezi in ceea ce spui, it can come true!

Ia si eu cu premiu’

Ia te uita cu ce ne mai uimeste VirIgiL, careia vreau sa-i mulsumesc pt acest premiu minunat. As vrea sa le mulsumesc de asemenea parintilor mei si lu’ frati-miu, pentru sprijinul acordat in a-mi lua calculator si a-mi da bani sa platesc abonamentul de internet, ceea ce mi-a permis a crea acest blog. Si uite VirIgiLe, vreau sa iti acord si tie ashest premiu dieosebit, si lu’ Ion, si lu’ Cornelle, si lu’ Igloo, and last but not least lu’ Putzi. Sanatate copchii !

My Favourite Game

Prima mea zi de scoala. Un curs cu o profa care vorbeste mult, dar nu prost. Se pune problema sa ne prezentam, si eventual sa spunem ce pasiuni sau hobby-uri avem. Sa ma gandesc. Imi plac o groaza de chestii. Din punct de vedere profesional banuiesc ca imi place sa studiez o limba straina, in conditiile in care cu 4 din ele ma descurc si inca una o bajbai. Dar pe de alta parte, pasiunile sunt numerioase. Imi plac foarte mult filmele. Imi place sa ascult muzica buna, imi place si procesul de descoperire al muzicii bune. Imi place sa citesc beletristica, insa nu o fac prea des. Imi place sa petrec, sa dansez, sa rad cu prietenii. Mai nou am descoperit ca imi place sa fac cumparaturi – nu stiu de ce abia acum am realizat asta, pentru ca eram constienta de mult timp ca e placut pentru mine! Imi place mult sa merg la cumparaturi de haine, de papuci, de chestiute pentru casa, imi place sa cumpar cadouri, sa ma gandesc ce se potriveste mai bine, sa caut un cadou potrivit pentru cineva si bineinteles imi place mult sa si primesc cadouri (who doesn’t?), imi place sa fac curatenie – i really enjoy doing it ! Imi mai place sa ma plimb cu masina, long/short road trip, imi place sa si conduc, insa mi-e cam frica (dar o sa inving eu candva si frica asta). Si apropo de condus imi place carting-ul, iubesc plimbarile cu atv-ul, acompaniata sau nu, imi place sa ma dau cu fundu’ de zapada + bulgareala, imi place echitatia (nivel minim deocamdata, dar sper sa evoluez). Imi place sa petrec timpul cu ai mei, si cel mai mult de Craciun. Imi mai place sa joc mafia/psihologu’/remy/yams/wii/twister etc. cu prietenii. Imi place sa ma joc cu cainii mei, si sincer si cu alti catei, care nu au intentii de mushcaturi. Imi place vara, dar vacanta mea preferata e de iarna, cu sarbatorile si petrecerile.
Imi mai place ciocolata, inghetata, ciocolata calda, prajiturile. Bine hai, dulciurile in general. Ah, si mancarea buna. Imi place sa iau masa in oras. Si sa nu uit ca imi place sa calatoresc – chiar si cu avionul – stau incordata 2-3 ore, dar rezist eu. Mai bine merg cu avionul, cu piloti care stiu ce fac, decat cu un sofer de autocar care ia curbele cu viteza, cu capul in nori sau mai stiu eu ce (cu masina mica e mai ok, dar pe drumuri gasim si soferi de genul celui mentionat mai devreme).
Acum mi-as dori sa fie vara, sa conduc o masina (bine!), cu geamul deschis, cu viteza potrivita, cu parul in vant – nu in ochi, sa ascult muzica buna, sa mananc ciocolata alba cu crispy, cu portbagajul plin de cumparaturi pt mine/ cadouri pt cei dragi. That’s My favourite game.